CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

Pledoarie pentru ex-libris

Raspândirea tiparului a deschis calea însemnelor de carte create pentru bibliofili pentru a-şi însemna cărţile în chip felurit prin semnarea numelui întreg, a iniţialelor sau a monogramei.
În secolul al XVI-lea cărţile au început să poarte sintagma latinească ex-libris (din carţile) prescurtarea expresiei latineşti: ex libris meis (din cărţile mele) uneori urmate de un desen ales de posesor. În acelaşi timp se întrebuinţa şi simpla semnătură autografă, o scurtă formulă spirituală uneori care conţinea şi numele posesorului cărţii.
Este cunoscut astfel ex-librisul autograf al lui Ştefan Brâncoveanu, fiul lui Constantin Brâncoveanu pe un volum de versuri având ca autor pe Virgiliu.
Tiparul deschide calea spre ex-librisul mobil - eticheta creată de un artist la cererea proprietarului sau din îndemnul propriu al artistului.
Ex-librisul are la bază gravura în lemn, aramă, zinc şi mai apoi în zilele noastre şi pe alte materiale, suport matriţă de pe care se obţin copii, ex-librisul propriu-zis.
Ex-librisul putea reprezenta blazonul posesorului dacă era nobil (ex libris heraldic), fie însemne, figuri alegorice, monograme înconjurate de ornamente (ex-libris fantezist).
Ex-librisul creat prin procedee grafice se lipeşte pe faţa interioară a primei coperte.
Cu crearea de ex-librisuri s-au ocupat şi se ocupa graficienii cei mai iscusiţi. Unele din cele mai vechi ex-librisuri au fost create de Albrecht Dürer pentru prietenul său, Willibard Pirkheimer (Asociaţia Germană a Colecţionarilor de Ex-Libris poartă numele de W. Pirkheimer).
Începând din secolul al XIX-lea se cunoaşte îndeosebi ex-librisul simbolic creat prin diferite tehnici.
Pe lângă rolul său iniţial, însemnul de carte a devenit şi obiectul pasiunii colecţionarilor, ieşind din coperţile cărţilor. Azi ex-librisul e martor al istoriei cărţii, apărător al cărţilor dar şi obiectul pasiunii nobile a colecţionarilor.
Printre graficienii celebri creatori de ex-librisuri putem aminti pe Hans Holbein, Walter Crane, François Boucher, Franz Masarrel, Pablo Picasso etc. sau români ca Aurel Popp, Paul Erdös, Dafinel Duinea, Dragos Morarescu etc.
Tehnicile de execuţie se consemnează pe verso-ul ex-librisurilor cu ajutorul "siglelor de Barcelona".

Bibliografie recomandată

  • Olteanu, Virgil. Din istoria şi arta cărţii: Lexicon. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1992 p. 143-145
  • Enciclopedia practică a copiilor. Bucureşti: Editura Ion Creangă, 1982, vol. IV. - În ţara muzelor, cap. 16 Ex-librisul, epigrama artelor plastice p. 333-347
  • Dudaş, Florian. Memoria vechilor cărţi româneşti. Oradea: Editura Episcopiei Ortodoxe Române, 1990 p. 78-102
  • Deé Nagy Anikó. A Marosvásárhelyi Teleki-Bolyai Könyvtár ex-librisei. Budapest: Balassi Kiadó; Kolozsvár: Polis Könyvkiadó, 2001
  • Revista Ex libris românesc. Oradea: editat de Asociaţia Română de Ex libris (A.R.E.L.)

Text de Iuliu Ştier .

Website counter

Ultima actualizare : 16.11.2010